Pe scurt: orice angajator din România are obligația legală de a evalua riscurile pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor. Nu e o formalitate: evaluarea este documentul din care decurg planul de prevenire, instruirile, dotarea cu echipament individual de protecție și, la nevoie, apărarea ta în fața unui inspector sau a unei instanțe.

Cine are obligația

Obligația revine angajatorului, indiferent de numărul de salariați. Legea nr. 319/2006 prevede că angajatorul trebuie să evalueze riscurile pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de muncă, a substanțelor utilizate și la amenajarea locurilor de muncă.

O firmă cu doi angajați are aceeași obligație ca una cu două sute. Diferă doar amploarea documentului, nu existența lui.

Cine face evaluarea

Evaluarea se realizează de lucrătorul desemnat, de serviciul intern de prevenire și protecție sau de un serviciu extern abilitat, în funcție de cum și-a organizat angajatorul activitatea de prevenire și protecție. Persoana care o întocmește trebuie să aibă pregătirea corespunzătoare — nivel mediu sau superior în securitate și sănătate în muncă, după caz.

Ce conține o evaluare făcută serios

Descrierea locului de muncă, a postului și a activităților desfășurate efectiv
Identificarea factorilor de risc — mecanici, termici, electrici, chimici, biologici, de microclimat, zgomot, vibrații, iluminat, efort fizic, efort static, suprasolicitare psihică
Estimarea probabilității de producere și a gravității consecințelor
Nivelul de risc rezultat pe fiecare factor și nivelul global de risc pe post
Măsurile de prevenire propuse, ierarhizate după nivelul de risc
Termene și responsabili pentru fiecare măsură

Metodele folosite în România

Cea mai răspândită este metoda INCDPM Bucureștiul (metoda Pece), care combină probabilitatea cu gravitatea într-o matrice și dă un nivel de risc de la 1 la 7. Se mai folosesc matricea probabilitate-gravitate, metoda Fine-Kinney pentru activități cu risc variabil, iar în industrie HAZOP și FMEA pentru procese complexe.

Metoda contează mai puțin decât onestitatea aplicării ei. O evaluare care dă nivel de risc mic la un post cu lucru la înălțime nu convinge pe nimeni.

Când se revizuiește

La modificarea proceselor tehnologice sau a echipamentelor de muncă
La schimbarea condițiilor de muncă sau a organizării muncii
După producerea unui accident de muncă sau a unui incident periculos
La apariția unor modificări legislative relevante
La solicitarea inspectorului de muncă, în urma unui control

În practică, o evaluare care nu a fost atinsă de cinci ani și descrie utilaje care nu mai există în firmă este mai periculoasă decât lipsa ei: dovedește că documentația nu e folosită.

Ce urmează după evaluare

Evaluarea nu se termină cu ea însăși. Din nivelurile de risc rezultate se construiește planul de prevenire și protecție, cu măsuri tehnice, organizatorice, igienico-sanitare și de altă natură, fiecare cu termen și responsabil. Planul se revizuiește ori de câte ori se modifică evaluarea.

Tot din evaluare decurg tematica instruirilor, lista de dotare cu echipament individual de protecție și instrucțiunile proprii de securitate a muncii.

Temeiul legal

Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă, art. 7 alin. (4) lit. a) și art. 12
HG nr. 1425/2006, Normele metodologice de aplicare
HG nr. 1048/2006 privind cerințele minime pentru utilizarea EIP

Ai nevoie de o evaluare de riscuri pentru firma ta? O facem pe posturile tale reale, nu pe un șablon. Cere o ofertă sau sună la 0765 511 669.