Pe scurt: instruirea în domeniul securității și sănătății în muncă are trei faze — introductiv-generală, la locul de muncă și periodică. Fiecare are durată minimă, conținut și mod de consemnare stabilite prin HG nr. 1425/2006. Mai jos ai ce trebuie să conțină fiecare și greșelile care se sancționează cel mai des.

Cele trei faze ale instruirii

Instruirea introductiv-generală

Se face la angajare, înainte ca lucrătorul să înceapă efectiv munca. Se adresează noilor angajați, lucrătorilor detașați, celor din alte unități care execută lucrări la angajator, precum și studenților și elevilor aflați în practică.

Durata se stabilește prin instrucțiuni proprii, în funcție de specificul activității, dar nu poate fi mai mică de 8 ore. Se încheie cu verificarea cunoștințelor; cine nu însușește minimul nu este admis la lucru.

Instruirea la locul de muncă

Se face după cea introductiv-generală, de către conducătorul direct al locului de muncă, pe baza tematicii aprobate de angajator. Durata nu poate fi mai mică de 8 ore. Aici se discută concret: riscurile postului, măsurile de prevenire, echipamentul individual de protecție, procedurile de lucru, ce se face în caz de avarie sau accident.

Instruirea periodică

Se face tuturor lucrătorilor, la intervale stabilite prin instrucțiunile proprii, dar nu mai mari de 6 luni. Pentru personalul tehnico-administrativ intervalul poate ajunge până la 12 luni. Verificarea cunoștințelor se face la fiecare instruire periodică.

Când se face instruire periodică suplimentară

La reluarea activității după un accident de muncă
La reînceperea activității după o absență mai mare de 30 de zile lucrătoare
Când s-au produs modificări ale legislației aplicabile
La introducerea unor echipamente de muncă noi sau modificarea celor existente
La schimbarea locului de muncă, a postului sau a procesului tehnologic
La executarea unor lucrări speciale

Ce trebuie să conțină fișa de instruire

Datele de identificare ale lucrătorului și ale postului
Data instruirii, durata și tematica parcursă
Materialul predat, cu trimitere la instrucțiunile proprii aplicabile
Semnătura celui instruit, a celui care a instruit și a celui care verifică instruirea
Rezultatul verificării cunoștințelor

Fișa se păstrează de conducătorul locului de muncă și se prezintă la control. Un exemplar rămâne la lucrător doar dacă angajatorul decide asta prin instrucțiuni proprii.

Greșelile care se văd imediat la control

Fișe completate retroactiv, toate cu același scris și aceleași date — cea mai frecventă și cea mai ușor de depistat.
Tematică generică, copiată de la altă firmă, care nu are legătură cu riscurile reale ale postului.
Instruire făcută de cine nu trebuie — instruirea la locul de muncă se face de conducătorul direct, nu de contabilitate.
Depășirea intervalului de 6 luni la instruirea periodică, de obicei prin uitare, nu prin rea-credință.
Lipsa instruirii suplimentare după absențe lungi sau după accidente.
Completare cu tuș în loc de pix sau stilou.

Cine poate face instruirea

Instruirea introductiv-generală se face de lucrătorul desemnat, de un lucrător al serviciului intern de prevenire și protecție sau de serviciul extern de prevenire și protecție. Instruirea la locul de muncă se face de conducătorul direct al locului de muncă. Instruirea periodică se face de conducătorul locului de muncă și se verifică de șeful ierarhic al acestuia.

Temeiul legal

Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă, art. 20-21
HG nr. 1425/2006, Normele metodologice — Capitolul V, instruirea lucrătorilor

Nu ești sigur că fișele tale rezistă la un control? Le verificăm și îți spunem ce se corectează. Scrie-ne sau sună la 0765 511 669.